Cum se intretine o prietenie?

Am auzit de „prietenii de-o viata”, „prieteni din copilarie”, „cei mai buni prieteni”. Sunt povesti faine, despre oameni care se potrivesc, se simt, se inteleg din priviri, sunt dedicati trup si suflet nevoilor celuilalt. Toate astea se intampla fara vreo implicare romantica (desi se poate intampla sa se transforme prietenia in dragoste sau ca pe unul dintre cei 2 sa ii apuce un „fior” care ii trece pana la urma din varii motive). Astazi nu ma intereseaza sa scriu despre povesti de dragoste nascute din prietenie sau despre dragostea ce a distrus o prietenie. Nu, m-am hotarit sa scriu despre prietenia aceea adevarata, candida, de care fiecare om ar avea dreptul sa aiba parte. Motivele le stim fiecare dintre noi. Cine ti-e cel mai bun prieten? De ce? Eh, iaca motivele !

Se spune ca familia nu ti-o alegi, iar iubirile se pot transforma in trenuri din care te mai dai si jos la un moment dat; dar un om trebuie sa aiba, independent de cele 2, macar o relatie semnificativa, una durabila, fara complicatii si frustrari, un refugiu si un catalizator. Daca familia iti poate oferi asta, even better, daca partenerul de viata e focul care te urneste, ferice de tine.

Partea proasta e ca si prietenia, ca orice relatie, se poate termina. Daca e o prietenie gaunoasa, e mai bine asa. Dar ma tot intreb de cateva luni: de ce nu am mai vorbit cu x, y sau z de atata timp? Mi-s dragi, ii consider intr-adevar prieteni, cand ne vedem ne putem pierde cu orele printre cuvinte, fara a ne repeta ori plictisi; e clar ca au un loc in inima mea. Dupa revedere, ne promitem, nu neaparat in cuvinte rostite, o alta intalnire, ca nu vom mai lasa atata timp sa treca printre noi. Si iar trec lunile, cateodata anii…

Este faza aia cu „We grew apart”. OK, se intampla ca distanta sa faca intr-adevar diferenta ori ca oamenii sa se schimbe, dar acel „Ceva” ce il au in comun 2 prieteni, nu e niciodata ceva de suprafata. E ceva ce tine de esenta lor. Si totusi, nu ne vedem, nu ne mai intrebam „de sanatate”, nici macar mesajele alea la gramada de sarbatori nu ni le mai trimitem. Daca ne vedem, e bine venit, dar daca nu, de ce nu ne mai cautam? De ce niciunul nu incearca sa mentina relatia?

Suntem ocupati, facem ataaatea chestii sau suntem prea lenesi si ne multumim cu feed-ul de pe FB. Ne place sa ne stim oameni cu multi prieteni (cu cativa dintre ei ne si intalnim cateodata) pt ca asta ne justifica intr-un fel statutul de animal social. Sau ne refugiem intr-o mana de oameni, mereu aceeasi, dar care sunt tot ce avem nevoie.

Si totusi, acel coleg din liceu cu care te intelegeai atat de bine, si totusi, acea colega de la master cu care ieseai mereu la cafea dupa cursuri si povesteati pana va matura chelnerita cizmele, si totusi, acel fost coleg de job, partener perpetuu de tigara? Atatea ati povestit, atatea i-ai impartasit, bucati din tine au ramas la ei, ti-ai pus sufletul pe tava de atatea ori, le-ai ascultat necazurile si ai incercat sa ii imbarbatezi, sa ii sfatuiesti. De cate ori te gandesti la ei, te simti bine.

Eu cel putin asa patesc. Daca le mai am nr de telefon, le scriu un mesaj, le dau un „hello” pe fb si incerc sa transmit astfel, toate gandurile ca nu sunt o straina, ca mi-e dor, ce vreau o revedere. Macar in scris, macar virtual.

Prietenia se stinge cu timpul. Nu vorbesc de certuri, ci de instrainari lente, nedureroase. Dar stiu atat, e nevoie de >1, e nevoie de motivatie si interes. Daca nu sunt resentimente sau amintiri neplacute, dar totusi te-ai instrainat de cineva, asta nu inseamna ca o apropiere nu ar putea fi posibila in viitor. Cautata sau o pura intamplare. Ceea ce aveti in comun, acea „esenta” nu ar avea cum sa fi disparut. E nevoie doar de cateva propozitii si totul e din nou ca mai demult. Dar cand nimeni nu face primul pas si nici o coincidenta nu aduce lumea laolalta… hmm, se duce totul in amintire.

Interes, motivatie, curiozitate, dorinta, loialitate? Orice te poate face sa nu vrei sa pierzi o prietenia care a insemnat ceva pentru tine. Daca te bazezi pe karma, inseamna ca nu iti pasa suficient de mult si lasi totul la voia intamplarii. Daca esti motivat si stii ca iti vrei prietenul inapoi, de ce nu faci tu primul pas? Nu ai ce pierde, oricum.

About Andreea

Vorbareata si creativa, imi dau cu parerea, arat cu degetul si ma auto-ironizez.
Acest articol a fost publicat în Doar ganduri și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cum se intretine o prietenie?

  1. Codruta Silaghi spune:

    mi-a placut tema, in primul rand, si articolul. cred ca e mai greu dupa ce se instaleaza acea „raceala”, dar daca stii ca merita…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s