September 11

Prima jumatate a lunii septembrie a devenit, in ultimii 9 ani, una in care televiziunile world-wide difuzeaza filme in care comemoreaza evenimentele de la WTC.  E drept ca la posturile din Romania nu prea tare… suntem prea importanti noi pt a ne mai pasa de altii, bineinteles.

Revenind la „the big boom-boom” din NY, in ultima vreme am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult la magaria care s-a facut atunci-acolo. Nu voi porni intr-o teorie a conspiratie, ar fi prea plictisitor. Cine, ce, de ce a facut ce a facut atunci, nu e nevoie sa fie stiut de mine. Totusi, am vazut un promo la Discovery in care o doamna zicea ca, ori-de-cate-ori vede filmuletul cu avioanele intrand in turnuri, isi vede fiul murind. Nu imi pot inchipui ce a fost in sufletul ei atunci, nu am suferit inca intr-atat de mult.

Hitler spunea ca moartea unui om e o tragedie, iar moartea mai multora, doar o statistica. Crud, cu siguranta, dar atat de adevarat. Nu cred ca se stie o cifra exacta a mortilor din 9/11, stim doar ca sunt cateva mii si ceva. Fiecare dintre acestia era special pentru familia sa, pt cei apropiati. In dimineata cand au plecat de acasa si-au luat un ramas-bun de la sotie, parinti ori copchil nestiind ce-i asteapta.

Eu, acum 9 ani? Era ora 14-15, la stiri era plin de „editii speciale” in care corespondenti timorati balbaiau cuvinte pe care ei, ca si privitorii, refuzau a le crede: NY, teroristi, avioane, tragedie, pirati ai aerului, cladiri, pericol… Dupa ceva minute, primul turn cade samd… Huh? Wtf? Adica eu, azi dimineata, cand m-am trezit, stiam ca… ca e ziua mea si ca, mai pe seara (nu stiam pe atunci de tel mobil si mess, asa ca nu puteam decat sa stau cu ochii pe strada), ma intalnesc cu El-ul meu. Cam atat. Cum si ce se intampla, n-am prea priceput eu. Si acum, cu aceiasi ochi mirati ma uit la imaginile acelea. Nu e ok sa faci asa cv, de ce sa ucizi atatia oameni nevinovati?!

Timpul nu se intoarce (mare filozofie, stiu!), dar poate macar am invatat o lectie.

Tot ce pot spune e ca suntem atat de mici, atat de nesemnificativi si, cu toate astea, nu stim sa apreciem ce avem. Nu prea mai avem ce face pentru cei care s-au stins atunci,poate doar o rugaciune, dar pentru oamenii din viata noastra, putem face atatea: sa ii ascultam, sa ii incurajam, sa ii apreciem, sa ii corectam pt a-i indrepta s.a.

Scuza-mi postul hippie, nu va fi urmat de unul pt salvarea morselor, vreau doar sa iti spun ca viata poate fi traita si prin iubire, nu doar urand, batjocorind, ignorand. Zambeste, vei face o bucurie atat de mare celor din jur. Nu ma refer nici la o expresie tampa a fetei, nici la zambetul ala „comercial”. Zambeste natural, sincer. E molipsitor! Iti promit ca vei face ziua celor din jur mai buna daca la zambesti. Inca un motiv: iti detensioneaza fata si vei face mai putine riduri.

Iubeste!

About Andreea

Vorbareata si creativa, imi dau cu parerea, arat cu degetul si ma auto-ironizez.
Acest articol a fost publicat în Doar ganduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s