La curent

Din toate partile, se arunca in noi cu stiri. Abonati la newsletters, pop-ups, cu televizor pana si in hol si-n baie, in 2012 suntem la curent cu meniul vedetelor din India, cu ultimul bebe-strumf nascut in Australia ori cu latest metode de a fura o banca. Dar nu ne saturam. Nicicum….Ca doar ne trebuie net si pe mobil. Musai. In bus, in lift, la birou ne uitam din cand in cand pe site-urile de stiri.

Serios acum, la ce ne foloseste? La ce ne foloseste sa stim tot? Nu ca nu mi-ar pasa de incendiile din Chile ori de taifunul din Zimbabwe, ma gandesc cu mila la oamenii care sunt afectati de acest tip de catastrofe, dar zau daca am cum sa ii ajut. Si atunci la ce bun sa stii? Doar sa iti amarasti gandurile?

Dar tu cand mai ai timp sa gandesti, sa citesti o carte buna. Cand mai ai timp sa fii?

Prea multe noutati, prea multe informatii. Inutile de multe ori. Ia o pauza. Inspira, expira. Da-i timp capului tau sa ia o pauza si el.

 

Tu fără ce nu poţi trăi?

Ieri, în lungul meu drum cu busul, am ajuns inevitabil să discut cu o doamnă. Mi-a spus, la un moment dat, că grupul de case pe lângă care treceam nu erau “legate la curent”. Chiar ca m-a pus pe gânduri: păi cum adică să trăiesc fără:

- bec!!! (e suficient că sunt eu împiedicată ziua-n amiaza mare, fără bec aş fi condamnată la chiunuri continue)

- frigider

- maşină de sălat rufe (toate ca toate, dar iarna e lungă şi puloverele-s groase)

- telefon (că doar şi cel mobil trebuie încărcat la o priză. Eu sigur n-am mobil cu panou solar)

- calculator / laptop (ăsta nu e post despre dependenţa mea de laptop)

- internet

- tv

-imprimantă

Şi totuşi…..

Acum 60 ani, România noastră era cea a culcatului la lăsarea-ntunericului, horelor cu lăutari, a cititului la lumânare şi a spălatului rufelor la râu. Iarnă, vară, strabunicile mele mergeau cu coşul de nuiele, săpunul făcut în casă şi maiul până la te miri ce apă curgătoare şi frecau jegul cel mândru până le dureau şalele…

Eu nu-mi explic un lucru: pe de o parte, putem face mai multe lucruri, chiar dacă se lasă întunericul, multe din treburile casnice ne sunt uşurate, totul poate fi rezolvat printr-o conexiune şi apăsarea butoanelor potrivite. Pe de altă parte, de ce ni se pare că “anii trec precum zilele”?

Eu ştiu sigur că nu pot trăi fără electricitate. Orice fac, e cumva condiţionat de prezenţa ei.

Iar când vine o zi din aceea teribilă şi “se ia curentu’  “, eu chiar nu ştiu ce să fac. Adică….. mă bâlbâi pentru că n-am nici cea mai vagă idee ce aş putea “meşteri”. Şi pentru că Murphy o fo om deştept şi atoateştiutor, cred că tare bine o fi râs în seara aia când am ajuns frântă acasă, cu gândul să mă pun la un film. Sergiu era pe undeva ieşit. S-a luat curentul! M-am uitat eu puţin la un film, dar mi s-a descărcat bateria. uff… o sun pe mami, să mă ţină de vorbă până găsesc eu o lumînare şi mă îmbrac. N-aveam nici cea mai mică intenţie să stau singură, în întuneric. M-am chinuit puţin, dar m-am îmbrăcat cu tot cu mami la tel. Când am terminat…… a pornit frigiderul! Păi n-am fost de tot râsul?!

Murphz nu mai râde. E de-ajuns.

Nu pot fără electricitate şi cu asta basta.

 

Și în veșmânt alb cartieru-nvăluiește

„Liniște”  (Lucian Blaga)

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

This slideshow requires JavaScript.

Claudia a scris atât de frumos despre vremea de afară, încât mi-e greu acum să îmi mai găsesc cuvintele.

Cert e că am parte de cel mai frumos peisaj în fața blocului de când m-am mutat aici. Mutarea a fost anevoioasă, e drept, cutiile au umplut spațiul și abia dacă-mi mai găseam rabdarea pentru a le pune toate la loc. Apoi, problemele ce au venit când s-a instalat mașina de spălat. Bănuiesc eu că nici până acum nu s-au uscat chiar bine hârțoagele din administrație la ce inundație s-a iscat atunci

Dar azi m-am minunat la vederea peisajului alb, superb. E drept, stau „între betoane”, vizavi sunt multe garaje, spațiul verde e reprezentat de câteva tufe și copaci sălbăticiți, dar azi mă simt de parcă aș locui într-un spațiu de basm. Poate haina nu-l face de om, dar natura nu încetează să mă mire oridecâteori își schimbă veșmântul.

Mult circ, dar nu chiar așa multă pâine…

Împărații romani le plăcea să le ofere maselor „pâine și circ”.

Observ că la noi e mai mult circ decât pâine:

- politicienii se bat cu pumnul în piept că fac și dreg, dar preferă să dea vina unii pe alții, să se bălăcărească de fațadă când țara arde

- circ ne oferă și media, că doar e plin de știri „mondene”. E plin de sexi-personaje, de bombe, prinți și crai; atât la tv, cât și în așa-zisele ziare

- de circ ai parte oridecâteori ai avea și tu ceva treabă pe la un oareșce ghișeu. Funcționarii, scretarele, asistentele au cu toții deopotrivă un complex de superioritate ce le permite să te batjocorească deși, să fim bine înțeleși, sunt bugetari, așadar banii îi primesc din contribuția prostului.

Ar mai fi exemple, câte și mai câte…

Până una-alta, îți mai amintești tu oare de emisiunile de genul „Știi și câștigi!”, „Vrei să fii miliardar?”, „Lanțul slăbiciunilor”, „Riști și câștigi” ? Erau niște prostii de emisiuni de unde tot mai învățai tot felu de tâmpenii. Clar! Păi nu mai bine dezbrăcăm noi 2 minore și le prezentam proaspătul epilat lung la tv? Ba daaaaa!

Despre asta e vorba. Lumea se prostește din ce în ce mai rău și cei mai afectați vor fi, zic eu, copiii de acum. Măcar „pe vremea mea”, deși eram atrași de tv, tot mai puteam „prinde” info utile de la niște emisiuni ca și cele enumerate mai sus; dar puștii crescuți la mc do, cu desene dublate în română și educați de internet ce șansă mai au?

Capodanno

Italienii sunt cei care îi spun astfel “revelionului”. Noi îi mai spunem şi “anu’ nou”.  

Cred că suntem mai optimişti decât “macaronarii”. Cu toate astea,  eu zic că tot italienii au mai multe motive să fie happy decât noi. Doar la ei e 60% din patrimoniul mondial Unesco, ei n-au nu-ştiu-câte miliarde de euro de datorie la FMI şamd…

Până una alta, mâine e ultima zi din 2010, ultima zi când îţi poţi duce la bun sfârşit planurile făcute anu’ trecut. Niciodată nu mi-am făcut planuri prea detaliate, prea precise, de pe un an pe altul. Ai putea zice că e bine ori rău. Habar n-am..    Cum e mai bine? Să planifici tot în ultimul detaliu sau să te laşi în bătaia vântului?

Ştiu sigur că, oricâte planuri faci, “socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg”. Trăim împreună cu alţii, ce fac ei ne influenţează într-o mai mare sau mică măsură, aşa că n-ai cum crede că totul va ieşi exact aşa cum ţi-ai închipuit, conform planului.

Clar că nu e bine nici să faci exact inversul, că te trezeşti bătrân şi fără amintiri. Nici chiar aşa.

Măsură în toate. Nici prea prea, nici foarte foarte.     Îmi doresc pentru 2011 să găsesc înţelepciunea şi să am puterea de a lua deciziile necesare pentru a avea un trăi plăcut.

Tu?