Arta vitraliului, înfrățită cu tehnica mozaicului, e la ea acasă în Chartres, locul unde găsești catedrala cu unele dintre cele mai impresionante vitralii din câte există, un centru de formare pentru artiști, dar și un muzeu și o galerie, toate dedicate vitraliilor.
Astfel, Maison Picassiette, se încadrează perfect în spiritul orașului.
“Vinovatul” pentru această minune ce o poți vizita în Chartres se numea Raymond Isidore. (nenea din foto de mai jos) Măturător la Cimitirul din Chartres, Dumnezo știe ce l-a apucat de a început să adune orice resturi de veselă – ceramică, sticlă, oglinzi etc. De altfel, numele casei e o combinație între cuvintele „Picasso” (casa amintește de arta cubistă, aflată în maximă „putere” în Franța la începutul secolului trecut) și „Assiette” (farfurie, în franceză – Raymond a folosit în principal resturi de farfurii în creația sa). Spirit Eco, ce să mai?!
Munca la casă a început-o pe la început de `30 și la moartea lui, prin `64, se pare că nu realizase chiar tot ce își propusese. Există azi o încăpere unde doar începuse lucrul. Mă întreb dacă atunci când a cumpărat parcela stearpă de pământ avea în cap tot acest ansamblu, sau dacă pofta i-a venit mâncând. Mă mai întreb și cu ce a început? Să fi fost un scaun, soba sau mai știu io ce colț de fereastră….
Când am găsit info despre ea pe google, mâ gândeam că e o casă și… atât. Când colo, artistul și-a pus amprenta peste tot:
…de la intrarea primitoare și veselă…
….. la tăblia patului…..
….. sobă (până și țevile pentru fum erau decorate!!!)
….mașina de cusut
…. scaune, masă, veze pentru flori
…fără a uita să dea importanță celui mai mic detaliu:
Ba mai mult, până și grădina „emană” a mozaic, a Chartres:
Detaliile chiar fac diferența. Fără grabă, artistul și-a pus amprenta peste tot:
Un lucru remarcabil e atenția cu care Raymond Isidore a creat fațada de mai sus, ilustrând biserici celebre ale Franței : de la celebrele Notre Dame & Sacre Coeur a Parisului, trecând în revistă cine știe câte alte biserici mai puțin cunoscute mie, și culminând cu Catedrala Notre Dame din Chartres, pe care o pune în atât în centru, cât și deasupra, pe acoperiș.
De remarcat e că există oameni care sunt vecini cu această atracșie turistică. Practic, e o casă într-un cartier … dacă nu ar fi „semnalizată”, nici n-ai știi că-i acolo, din cauza gardului ănalt de la intrare.
Mai jos se vede grădina din spate a casei, care, bănuiesc eu, n-a mai apucat să capete grija artistului.
Mii de culori, tipuri de materiale, forme, texturi se amestecă pentru a crea ceva unic, deosebit, măreț. Ceva ce un om simplu a creat pentru el, dintr-o pasiune care în zilele noastre servește cel mai des unor interese efemere.
Sfatul meu: când veți fi prin Paris, acordați-vă o zi pentru a vizita Chartres. E la distanță de doar o oră de capitală. În mod special recomand catedrala (+climbing up în turn) și Maison Picassiette.
Like this:
Be the first to like this post.
