Am fost, din nou, la Marty Boulevard

Ma plangeam aici ca un copil mic de diferenta intre supa asiatica mancata la Marty in Iulius si cea de pe Horea. Si se pare ca parerea mea a contat.

De fapt, nu mi se pare, chiar asa a fost. La nu multe zile dupa ce am scris pe blog am fost contactata pe email de cineva (nu spun cine, persoana importanta :p) de la Marty Boulevard (cel de pe Horea, that is). Pe scurt, m-au invitat la o supa din partea casei si, ca bonus, o degustare de cheesecake.

Si cum as fi putut sa zic nu?! am fost martea trecuta si am avut o surpriza tare placuta. Supa a fost buna, chiar foarte buna. Picanta, clara, cu creveti si inele de calamar si, de data asta, avea si feliute subtiri de ardei rosu/gogosar. Cat despre mazare, mi s-a spus ca asa e reteta. Daca iti plac fructele de mare, merita sa o incerci.

Cat despre cheesecakeu’ de lime –>keep them coming. So goooooood. Mi-a adus aminte de o praji de Craciun cu crema de lamaie pe care o facea mamai cand eram mica.

Lucky me, am primit si o degustare de creveti in crusta de cartofi. Inchipuie-ti o spagheta din cartof ce se invarte si rasuceste in jurul unui crevete, ametindu-l bine. Ca toata treaba sa aiba un final fericit, alaturi stau un sos dulce-acrisor si un sos alb condimentat (nu-mi vine numele in minte acum, sorry).

Multumesc.

P.S. Acest “post” nu este pub, ci doar parerea unui gurmand.

Nu stiam despre frantzuzi

Dupa o luna in care am locuit intr-un mic orasel din S-V Parisului am aflat o gramada de nimicuri despre francezi, muritorii de rand care au privilegiul de a vorbi o limba pe care eu o iubesc.

Iata-le:

• “Ca va et toi” nu e neaparat o intrebare, poate fi si o afirmatie buna de inceput ziua cand n-ai chef sa zici, de fapt, cum te simti;
• Salutul nu se rezuma doar la cuvinte, e neaparat insotit de o strangere de mana sau un numar par de pupici (cu cat mai multi pupici, cu atat mai apropiat de persoana respectiva esti, un fel de “friendometer”)
• Daca vei comanda un steak, fii sigur ca-l primesti in sange, mult sange (nu, n-o stiam nici pe asta!)
• Branza poate fi servita in loc de desert sau inaintea lui
• Copchiii sunt super-mega-foarte galagiosi in autobuze/pe strada, iar agitatia lor creste exponential atunci cand aud o limba pe care nu o inteleg (am patit-o pe pielea mea, more than once)
• Pe de alta parte, adultii sunt impresionati de faptul ca o persoana poate vorbi si o alta limba in-afara de cea materna
• Balerinii fara sosete pot fi asortati unei pufoaice in toata regula. Serios acum, se presupune ca in Franta toata lumea e pe catwalk, nu?!
• Reciclarea e luata foarte in serios
• La birou nu se discuta lucruri personale, cu foarte putine exceptii. Sa nu te mire daca oameni ce sunt colegi de 20 de ani nu stiu cati copii are unul ori altul, unde locuiesc (in ce oras, that is). Profesionalism, I get it, dar suntem oameni, nu roboti
• Vorbesc chiar mai rapid si mai abreviat decat ma asteptam
• Desi celebri pentru bucataria lor, francezii nu mai gatesc in adevaratul sens al cuvantului, martor stand cosul fiecaruia de cumparaturi: semipreparatele sunt la mare cautare. Daca vrei mancare made in FR. pe bune, mai degraba cauti un restaurant ca lumea.

Ca turist nu ajungi sa cunosti un neam, doar contactul autentic cu oamenii “in mediul lor natural” te ajuta sa sesizezi nuantele, sa vezi particularul si sa iti formulezi propriile concluzii.

 

Love Begins (2011)

Film produs de Hallmark Channel, “Love begins” e un love-western prin excelenta. Poate nu e un film de referinta si poate nici nu foarte premiat, dar serios acum, toti cei carora le-a placut “Dr. Queen” in copilarie, vor regasi acelasi peisaj desert, oamenii mandri, rochiile luuungi si grele, coafuri care azi imi par atat de classy.

Goana dupa aur ii pune la drum pe doi tineri. Cu mintea necoapta, sper ei, ca toti ceilalti in vremurile respective, ca aurul ii va face sa aiba tot ce si-au dorit. Si totusi, drumul le e intrerupt de o “vizita” la inchisoare. Unul din ei fuge, dar bunaciunea de protagonist, responsabil si cu principii (cum altfel putea fi?!?), decide sa ramana si sa isi ispaseasca pedeapsa. Ceea ce ar fi trebuit sa fie “munca in folosul comunitatii” ii aduce in fata ochilor femeia de care se va indragosti.

Acum ma intreb eu, cat de “peaceful” poate fi viata cand o traiesti in armonie cu ritmul naturii, cand lipsa energiei electrice te mana afara cat era ziua de lunga, cand duminica era o zi intr-adevar de odihna, traita cu familia. E clar ca nu ne putem rupe de lume, ca nu putem fugi in salbaticie si sa speram ca vom supravietui acolo, ca doar nu suntem Bear Grylls. Si totusi, dreaming costs nothing.

Supa reincalzita

Sunt o fana declarata a serialelor de comedie : “Two and a Half Men”, “The Big Bang Theory”, “Malcolm and Eddy”, “3rd rock from the Sun”. Le-am vazut, mi-au placut, iar pe primele 2 le sorb saptamanal.

Si totusi… “The BBT” m-a dezamagit in ultimul episod. Ma plangeam prin septembrie de gang bangul din “Private Practice” (aici) iar acum mi se pare ca producatorii “The BBT” lalaie povestea prea mult. Dupa ce prin sezoanele 2-3 un el si o ea au fost impreuna, s-au certat, s-au impacat, acum, la mijloc de sezon 5 astia 2 reincep sa se gandeasca “ce-ar fi oare daca ne-am impaca”… a miliarda oara? Seriously? Chiar nu mai sunt glume faine de facut? Actori de “angajat”? Joc  original de cuvinte?

Cei care suntem fani ai serialului iubim tocmai faptul ca au reusit sa faca din niste geeks niste personaje adorabile. But no, totul trebuie sa se reduca la sex, carnal, goliciune.

Do you need some wood?

Am fost la … balet pe gheata

• Ce:”Spărgătorul de Nuci”
• Cine: Ansamblul de Stat al Baletului pe gheata din St. Petersburg
•  Unde: Opera Romana (Teatrul National)
• Cand:18.01 / ora  18.00
• Cat: 150 lei la balcon, “pi centru”

Pro: costume colorate, decoruri feerice (more than one), reputatia corpului de balet

Nu asa pro: micile desincronizari si usoara aterizare pe o aripa a unei balerine. Dau vina pe scena poate prea mica pentru amploarea spectacolului.

Impresii: culoare, miscare, gratie. Balet!  Raman de fiecare data inmarmurita la vederea finetii in miscari, a expresivitatii corpurilor in permanenta nestare. Iar sa vad toate astea pe gheata, e intr-adevar frumos. Frumos.

Accesorii vesele ***pa-pa plictis***

Incepand de astazi accesoriile vor fi publicate exclusiv pe noul meu blog. Lucrez la el de cateva luni bune cu ajutorul prietenului meu Edi, omul care a creat un banner pe care il iubesc, dar si designul unor carti de vizita ce inca nu-s pe hartie.

Aici se gasesc deja accesorii colorate, vesele, al caror scop este sa iti faca ziua mai frumoasa si tinuta unica; iar aici vei gasi povestea.

Totul a inceput cu putin roz…

Dati-mi ceva de raceala

Mie sfarsitul lui 2011 mi-a adus in cadou (da, invidiaza-ma pt ca am primit cadouri nu doar de Craciun!) o minunata tuse. Se pare ca prea multe zile libere nu-mi fac bine. Zau asa, dar eu cred ca oamenii ocupati nu se imbolnavesc. Nu de alta, dar avand agenda atat de ocupata, unde sa isi mai gaseasca locul o umila raceala?

Revin la mine. De miercurea-joia trecuta a inceput sa ma schingiuiasca o tuse. O tampita de tuse. Joi-vineri i-am cam dat “ignore” dar deja pe vineri seara a trebuit sa-mi recunosc infrangerea: “sunt racita”.

Asadar, iata o lista a leacurilor babesti si mai putin ortodoxe pe care le-am incercat:

• gargara cu sare (asta e buna si pentru cei care au mancat ceva nasol si le e greata, provocandu-le …. expulzarea bolului alimentar)
• ridiche + miere (bleach aroma)
• galeti de ceai cu miere (n-as vrea sa mai beau ceai cu miere anytime soon, desi imi place mierea foarte mult)
• gargara cu apa de gura (asta e chiar funny de facut, ca faci niste balonasee)
• infuzie cu strov (adica cu un fel de ceai de fan)
• infuzie cu tinctura de eucalipt (varianta moderna a remediului de mai sus)
• baie la picioare cu strov + sare mare (ce poate fi mai placut decat sa lancezesti?)
• baie cu sare (asta e singurul remediu ce mi-a placut si mie cu adevarat)
• dormit extra-imbracata (un mic eschimos)
• consum de fructe (like!)
• stat in casa 2 zile (dislike)
• tinctura de propolis (asta l-am folosit in trecut, am uitat de el tura asta)
• caldura in zona gatului (brought to me by o sticla cu apa fierbinte)
• mancat ceapa si usturoi : la “remediul” asta e posibil sa fiu imuna, eu oricum mananc ceapa si usturoi foaaarte des.

Mi-a recomandat cineva un ceai de ceapa cu ulei in sirop de zahar ars. Ala a fost stropul care a umplut paharul. Nu am putut nici in ruptul capului sa il dau pe gat.

Cert e ca pana nu mi-am sunat medicul de familie si mi-a transmis o “schema de tratament” nu am avut rezultate prea vizibile cu cele de mai sus.

Eu sunt mare fana a ideilor de la bunica in ceea ce priveste tratarea anumitor boli, dar raceala asta nu m-a lasat nicicum sa fiu eco-bio-organica si a trebuit sa dau pe gat farasul de pastile ca sa ma simt mai bine. (Eurespal, Paracetamol, Mucosolvan, Homeovox si un sirop).

Tu ce leacuri babesti mai stii?