Category Archives: Love etc

Anii pe care i-am trăit. Bilanțul unui sfert de secol.

1986 – „Bună, am 53 cm și țip. Tare!”

1987 – Am pielea catifelată, fața fără niciun rid și, cel mai probabil, bale pe barbă. Ședințe foto nud:

1988 - Marea realizare de a fi făcut cunoștință cu olița.„Nu îmi mai ud pantalonii. (așa des)

1989 – Grădiiiiniiiiițăăăăă. Primele buline roșii. Ce vremuri, domle!

1990 – „apce! apce! apce!” (verișoarele/vecinele care mă supravegheau erau disperate că mereu plângeam după lapte)

1991 – La mare pentru prima oară gagica + super vedetă la grădi, în calitate de dansatoare de muzica populară.

1992 – Cânt (a se citi „urlu”) piesele lui Furdui Iancu pe toate dealurile.

1993 – „Când învățăm să scriem?”

1994 – „Comme ci, comme ca”.

1995 – „ne jucăm de-a magazinu?” (cu Mona, Ralu, Flori, Ela etc)

1996 – Păr lung, în coadă. Păr lung și mai lung, tot mai lung…

1997 – Sau anul în care am încetat să mai fiu singură la părinți.

1998 – Daaa, primul sărut!

1999 – Semestrul al doilea din clasa a VII-a : greva de peste o lună a profilor. Și ceva eclipsă..

2000 – Buletin, epilat cu ceară, treburi importante.

2001 – Primul „te iubesc”.

2002 – „Mă lasă în sfârșit și pe mine la discotecăăă! Finalement.”

2003 – Prea îngâmfată, zic „hop” înainte să sar gardul.

2004 – Începutul a ceva ce încă durează. Frumos.

2005 – „printre străini” cu Europa FM. Încerc să înțeleg cum stă treaba asta cu potolitul foamei.

2006 – Carlionți, onți, onți

2007 – „Dar cât de lungi pot fi listele astea bilbiografice?!?!. Mai am multe cărți de răsfoit, citit, subliniat, comentat? pfffff…”. Schimbare: părul e scurtat și coboară pe umeri.

2008 – An de cotitură, an de încercare. Privind în urmă, știu că sunt tare și că Dumnezeu nu mi-a dat mai mult decât pot duce. Cred.

2009 – Vreau să lucreeeeeez. Bine, sunt profă de francă.

2010 – Breton. Primul. Posibil ultimul.

2011 – Aglomerație, până la momentul de față. Dar clar anul ăsta a stat sub semnul creației și al artei, pentru mine.

Despre dragoste

A trecut V-Day, am vrut să scriu că ”nu mă dau pe americănește”, a trecut și Dragobetele, am vrut să scriu despre ce frumos e să sărbătorești iubirea, cu o ieșire în oraș, multe cuvinte frumoase, săruturi dulci și câte și mai câte…

E 27 feb și scriu despre dragoste, despre ce și cum simt eu dragostea. Încerc să nu devin patetică sau prea romanțioasă și spun doar atât: pentru mine dragostea e sinonimă cu liniște, pasiune, nervi, zâmbete, haine irelevante, optimism, bucurie, râs în hohote din te-miri-ce, lacrimi să umpli un pahar, dorința de a strânge în brațe tare tare, fluturi în stomac și după câțiva ani de la prima întâlnire, dilema „ce să îi mai dăruiesc?”, privirea aia și emoții când îi aud vocea la telefon, dor de numa-numa, dorința de a spune:„ești mai frumos când taci”, plimbări, critică, oftat, clipit cu vino-ncoace, să povestești cu ceasurile despre nimic, să îl privesc în ochi și să simt cum un val de fericire mă cotropește.

Iubesc.

Sfaturi de la EX?

Îl/O ştii de ceva timp, lucrurile au mers frumos între voi pentru o vreme. Dar, acum că  s-a terminat, i-ai mai da un telefon pentru a-i cere un sfat? Şi nu mă refer la subiecte neutre gen:”oare să-mi schimb jobu’?”, “ştii vreo sală de fitness unde se fac reduceri pt studenţi?” ori “ce versiune de windows să-mi instalez?”. Nu, nu. Mă refer la love-life questions….E un subiect la care mă gândesc de ceva timp şi, curioasă cum sunt, am făcut şi un pic de “Research”.

Din punctul meu de vedere, lucrurile stau destul de simplu: nu ceri sfaturi de la ex decât dacă e singura persoană rămasă pe planetă ori dacă au trecut muuuulți ani de când nu mai sunteţi împreună. Mie personal mi se pare cel puţin penibil că să nu zic mai rău.. Păi pe lângă faptul că lucrurile nu au mers între voi (aşadar îl/o consideri vinovat/ă de acest lucru în egală măsură că şi pe tine), cum să îi ceri sfaturi?!?!

“- Ştii, nu vrea să-mi spună că mă iubeşte…. Îmi arată asta, dar nu vrea să o spună. Eu i-am declarat-o, dar ea nimic. Îmi răspunde cu un sărut şi apoi schimbă vorba. Ce să fac?” Serios acum, oare aş putea eu răspunde fără să compar involuntar situaţia cu ceva prin care am trecut şi eu, la rândul meu? “-Păi mai ştii când tu nu voiai să XYZ…Mai ştii că până la urmă ţi-am spus BLA BLA?”

Nu e o situaţie atât de fericită pentru că, până la urmă, se va ajunge la o discuţie despre trecutul vostru comun. Morţii cu morţii, viii cu viii, e mai sănătos aşa. Cea mai nefericită fază mi se pare să îi ceri sfaturi atunci când altcineva ţi-a frânt inima. Nu de alta, dar ex-ul, acum că nu mai sunteţi împreună, ar putea la fel de bine să îţi râdă în nas sau să te trateze cu indiferenţă. Nu tocmai lucrul la care te aşteptai, cu siguranţă. Şi, până la urmă, de ce să îi dau eu de ştire că nu mi-e bine?!

Dintre tipele cu care am vorbit eu, majoritatea-s de părerea mea: nu ceri sfaturi de la ex că doar ai  măcar o prietenă cu care să dezbaţi subiectele care te frământă. Surprinzător, bărbaților nu li se pare nimic rău în asta:”Păi dacă ai fost cu tipa respectivă un anumit timp şi v-aţi înţeles cât de cât bine, de ce să nu îi ceri un sfat?!” ori celebrul “Da’ ce are?”

Până la urmă, eu rămân cu părerea mea: mai bine nu ceri sfaturi de la un ex. Cu atât mai mult când vine vorba de dileme de’ale inimii.

IMG Source: http://www.internetviz.com/psjblog/wp-content/uploads/2010/05/iStock_000009703902XSmall1.jpg

2

Ce sa alegi cand pretul ti se pare prea mare? Sa faci cum iti e bine? Ce inseamna a-ti fi bine?

Incapatanare, determinare, ambitie, energie, chef, curaj – combinatia succesului