Monthly Archives: februarie 2012

Am fost, din nou, la Marty Boulevard

Ma plangeam aici ca un copil mic de diferenta intre supa asiatica mancata la Marty in Iulius si cea de pe Horea. Si se pare ca parerea mea a contat.

De fapt, nu mi se pare, chiar asa a fost. La nu multe zile dupa ce am scris pe blog am fost contactata pe email de cineva (nu spun cine, persoana importanta :p) de la Marty Boulevard (cel de pe Horea, that is). Pe scurt, m-au invitat la o supa din partea casei si, ca bonus, o degustare de cheesecake.

Si cum as fi putut sa zic nu?! am fost martea trecuta si am avut o surpriza tare placuta. Supa a fost buna, chiar foarte buna. Picanta, clara, cu creveti si inele de calamar si, de data asta, avea si feliute subtiri de ardei rosu/gogosar. Cat despre mazare, mi s-a spus ca asa e reteta. Daca iti plac fructele de mare, merita sa o incerci.

Cat despre cheesecakeu’ de lime –>keep them coming. So goooooood. Mi-a adus aminte de o praji de Craciun cu crema de lamaie pe care o facea mamai cand eram mica.

Lucky me, am primit si o degustare de creveti in crusta de cartofi. Inchipuie-ti o spagheta din cartof ce se invarte si rasuceste in jurul unui crevete, ametindu-l bine. Ca toata treaba sa aiba un final fericit, alaturi stau un sos dulce-acrisor si un sos alb condimentat (nu-mi vine numele in minte acum, sorry).

Multumesc.

P.S. Acest “post” nu este pub, ci doar parerea unui gurmand.

Nu stiam despre frantzuzi

Dupa o luna in care am locuit intr-un mic orasel din S-V Parisului am aflat o gramada de nimicuri despre francezi, muritorii de rand care au privilegiul de a vorbi o limba pe care eu o iubesc.

Iata-le:

  • “Ca va et toi” nu e neaparat o intrebare, poate fi si o afirmatie buna de inceput ziua cand n-ai chef sa zici, de fapt, cum te simti;
  • Salutul nu se rezuma doar la cuvinte, e neaparat insotit de o strangere de mana sau un numar par de pupici (cu cat mai multi pupici, cu atat mai apropiat de persoana respectiva esti, un fel de “friendometer”)
  • Daca vei comanda un steak, fii sigur ca-l primesti in sange, mult sange (nu, n-o stiam nici pe asta!)
  • Branza poate fi servita in loc de desert sau inaintea lui
  • Copchiii sunt super-mega-foarte galagiosi in autobuze/pe strada, iar agitatia lor creste exponential atunci cand aud o limba pe care nu o inteleg (am patit-o pe pielea mea, more than once)
  • Pe de alta parte, adultii sunt impresionati de faptul ca o persoana poate vorbi si o alta limba in-afara de cea materna
  • Balerinii fara sosete pot fi asortati unei pufoaice in toata regula. Serios acum, se presupune ca in Franta toata lumea e pe catwalk, nu?!
  • Reciclarea e luata foarte in serios
  • La birou nu se discuta lucruri personale, cu foarte putine exceptii. Sa nu te mire daca oameni ce sunt colegi de 20 de ani nu stiu cati copii are unul ori altul, unde locuiesc (in ce oras, that is). Profesionalism, I get it, dar suntem oameni, nu roboti
  • Vorbesc chiar mai rapid si mai abreviat decat ma asteptam
  • Desi celebri pentru bucataria lor, francezii nu mai gatesc in adevaratul sens al cuvantului, martor stand cosul fiecaruia de cumparaturi: semipreparatele sunt la mare cautare. Daca vrei mancare made in FR. pe bune, mai degraba cauti un restaurant ca lumea.

Ca turist nu ajungi sa cunosti un neam, doar contactul autentic cu oamenii “in mediul lor natural” te ajuta sa sesizezi nuantele, sa vezi particularul si sa iti formulezi propriile concluzii.