A trecut V-Day, am vrut să scriu că ”nu mă dau pe americănește”, a trecut și Dragobetele, am vrut să scriu despre ce frumos e să sărbătorești iubirea, cu o ieșire în oraș, multe cuvinte frumoase, săruturi dulci și câte și mai câte…
E 27 feb și scriu despre dragoste, despre ce și cum simt eu dragostea. Încerc să nu devin patetică sau prea romanțioasă și spun doar atât: pentru mine dragostea e sinonimă cu liniște, pasiune, nervi, zâmbete, haine irelevante, optimism, bucurie, râs în hohote din te-miri-ce, lacrimi să umpli un pahar, dorința de a strânge în brațe tare tare, fluturi în stomac și după câțiva ani de la prima întâlnire, dilema „ce să îi mai dăruiesc?”, privirea aia și emoții când îi aud vocea la telefon, dor de numa-numa, dorința de a spune:„ești mai frumos când taci”, plimbări, critică, oftat, clipit cu vino-ncoace, să povestești cu ceasurile despre nimic, să îl privesc în ochi și să simt cum un val de fericire mă cotropește.
Iubesc.


